Povestea noastra nu ne apartine noua: Asociatia Sirinia

   www.sirinia.ro
Vezi website Adaugă la favorite Contactează autorul

Istoria Asociaţiei Sirinia este marcată de o afirmaţie pe cât de surprinzătoare, pe atât de reală: povestea noastră nu ne aparţine nouă, ci se clădeşte în jurul unor copii cu care soarta a fost mai puţin darnică şi cărora am decis să le întindem o mână de ajutor.

De aproape doi ani, mai exact din luna august, 2009, această mână întinsă a rămas “motorul” oricărei activităţi întreprinse, energia care pune totul în mişcare. Aşa se face că, în momentul de faţă, după doi ani de zile în care am încercat să-i înţelegem şi să le oferim o alternativă la viaţa deseori încercată pe care o trăiesc, reuşim să aducem zâmbetul pe chipul a peste 50 de copii, în fiecare lună.

Cum a început totul? Din iniţiativa a opt tineri care nu aveau nici prea multă experienţă, nici vreun talent remarcabil, ci numai o doză imensă de pasiune pentru cei din jur şi nevoile acestora.

Unde a început totul? În Berzasca, o localitate de pe Clisura Dunării, la o distanţă de aproximativ 200 de km de Timişoara.

Cine sunt protagoniştii din povestea noastră? Un grup de aproximativ 50 de copii din zonă, care, dincolo de lipsurile materiale cu care se confruntă, se luptă frecvent şi cu responsabilitatile unor adulti.

Totul a început în luna august a anului 2009, cu un număr de 15 copii, care au răspuns chemării noastre de a ne cunoaşte şi de a ne petrece puţin timp împreună. Întâlnirile iniţial neconvenţionale, găzduite în spaţii la fel de neconvenţionale, s-au transformat, încetul cu încetul, în adevărate programe pentru copii, desfăşurate cu regularitate, o data pe lună, într-o sală pe care am reuşit să o facem primitoare pentru cei mici. Cu fiecare întâlnire, distanţele dintre noi şi copii s-au micşorat, barierele s-au rupt, astfel încât am devenit o mică familie, de cele mai multe ori substitutul celei reale, de care majoritatea dintre ei nu au parte.

Şi cum este obiceiul în sânul unei familii unite, fiecare moment memorabil este pregătit minuţios şi trăit la cote maxime de către toţi membrii acesteia. Aniversarea primului anişor de viaţă fiind un asemenea prilej, nu am îndrăznit să ne dezicem nici noi de obiceiurile deja consacrate, motiv pentru care am sărbătorit împreună, cu tort, jocuri, cântecele, cadouri şi multă voie bună. Desigur că nici alte ocazii, cum ar fi Crăciunul, Paştele sau Ziua Roadelor nu au trecut neobservate, oferindu-le copiilor ocazia de a-şi pune în valoare talanţii cu care au fost înzestraţi, în scenete, prin cântece sau poezii. Iar după atâta muncă, se impunea şi o răsplată pe măsură, concretizată mai mereu în mici cadouri, stimulente însă mult prea nesemnificative pentru un potenţial atât de mare.

Cu timpul însă, activităţile noastre cu un grup din ce în ce mai mare de copii (în decurs de 1 an, am trecut de la 15 la 50 de copii) s-au dovedit “contagioase” şi insuficiente, iar extinderea către alte categorii de vârstă a devenit iminentă. Aşadar, din primăvara anului 2011, atenţia noastră s-a îndreptat şi asupra tinerilor/adolescenţilor din localitate. Nevoile şi provocarea erau mari şi în aceasta direcţie, astfel încât, de la dezbateri aprinse pe tema banilor sau a carierei şi până la strângerea de fonduri pentru operaţii ce aveau să schimbe vieţi nu mai era decât un singur pas. Aşa se face că, pe parcursul a doi ani, am avut ocazia să ne implicam financiar şi nu numai, în cazul unui tânăr, pe nume Silviu, nevoit să treacă prin patru operaţii de lungire a piciorului, pentru a avea şansa la o viaţă normală.

Şi pentru că în niciun demers pe care l-am făcut de-al lungul timpului nu am avut pretenţia de exclusivitate, fiind mereu de părere că o echipă mai numeroasă deţine şi un potenţial mai “consistent” de ajutorare, nu am ezitat niciodată să căutăm sprijinul unor oameni dornici să se implice. L-am şi găsit în mijlocul a două echipe de tineri, din Olanda, respectiv Statele Unite ale Americii, care au reuşit, cu ocazia a două vizite diferite la Berzasca, să pună din timpul şi din banii lor la dispoziţia unor copii şi ai unor tineri mai puţin norocoşi ca ei.

Întrucât iniţiativa noastră timidă s-a transformat, încetul cu încetul, într-o mişcare de amploare, am constatat că ne adresăm unui grup semnificativ mai numeros, ale cărui nevoi erau şi sunt încă în plină expansiune. Acesta a fost momentul decisiv, care a “născut”, de fapt, Asociaţia Sirinia.

Asociaţia Sirinia sunt aceşti copii şi tineri minunaţi, care deşi merită cel mai mare efort posibil din partea noastră, nu au primit nici măcar cea mai mică şansă din partea vieţii. Prin tot ceea ce facem, noi încercăm să răsturnăm această realitate supărătoare şi să clădim un viitor pe măsura capacităţilor latente din fiecare dintre ei. Credem cu tărie că nimic din ceea ce am fost, suntem şi vom fi nu este pur întâmplător, fiind în permanenţă sub autoritatea unei forţe net superioare oricărei ierarhii organizaţionale.